Camino nu se termină niciodată

Day 31. Luna s-a încheiat. Pe azi, planul e să fac un drum până la far, ca să închei după ritual, aprinzând ceva din lucrurile mele din trecut. Și ca să nu uit cum e cu mersul pe jos, nu vreau să pierd obiceiul ăsta, cred că îmi face tare bine. Inițial am crezut să ard o scrisoare, pe care să înșir chestii de care nu mai am nevoie înăuntru. Până azi nu am găsit cum și ce să scriu, așa că pun cu mine în plasa de bumbac de la Ecovizio deja gri după atâta purtat, un tricou. Unul anume, purtat intr-una de câțiva ani, cu mândrie și poate cu un pic de prejudecată, ca să zic așa.
De dimineață, cu soarele răsărind în stânga mea, dinspre continent, o iau pe lângă munte. Ar trebui să ajung aici:
20170616_215743
Pe drum ma simt iar ca pe Camino, deci e semn că încă nu am terminat drumul. Nu sunt decât 3 km, așa că ajung repede. Ma întâmpină pe drumul spre far, pe o alee inver înverzită doi iepurași. Stau și se uită cuminți la mine cum ma scotocesc după telefon, la 3 metri de mine, curioși de creatura asta ciudată cu pălărie de paie pe cap. Și când reușesc să pornesc camera, țuşti în desiş. Stau acolo pitiți, și mă pândesc, oare ce urmează? Fac o poză, poate reușiți să îl vedeți și voi pe unul din ei, deși sunt asa de bine camuflați că doar diferența dintre trupul gri-maroniu și urechile albe se zărește dintre tufele de iarbă.
20170620_085329
Semn bun, zic eu, spiritele ma veghează pe drum. Farul e la câțiva metri, geometric, uman, puțin straniu în peisajul ăsta sălbatic de început de lume. Sau de sfârșit, for all that matters.
20170620_085515
Lângă far, o stelă care marchează km 0 al drumului. Aici începe tot, îmi zice ea, nu doar se termină Camino. Semn bun pentru ritualul care se conturează încet încet în mintea mea.
20170620_085529
Încep sa cobor pe o cărare desprinsă parcă din oricare din etapele mele de pe coasta cantabrică. Stâncoasă, cu tufe țepoase de un fel de jnepeni, abruptă și batută de o briză puternică în strălucirea răcoroasă a dimineții.
Încep semne de alte ritualuri de încheiere, mai întâi câte unul, apoi zeci.


Un semn strigă tare că nu e permis focul aici. Întâi zic în sinea mea – dada, sigur, și toți aia, mii, zeci de mii care au trecut în secole pe aici? Pe urmă văd poze mici ascunse în tufe, haine și încălțăminte legate de tufe sau de bețe, un bocanc de bronz, rămas pe o piatră, semn al efemerului și al perenității acestui ritual de trecere, și mă răzgândesc. Vântul e puternic, ar putea da foc și vegetației, care e de fapt scopul meu? Vreau să las în urmă lucruri și gânduri și emoții care nu îmi mai ajută pe drum. Pe drumul care începe la km 0. Nu o sa aprind nimic, o să las vânturile, soarele, ploile și furtunile capătului ăsta de lume să topească încet, în ritmul natural al vieții 2 lucruri fizice de care nu mai am nevoie și o să mă rog un pic la mare, la soare, la mama pământ, la eternul din mine să desăvârșească schimbarea din viața mea, așa cum e menită ea să fie dintru începuturi.
20170620_091111
Am renunțat, să mă ierți fratele meu, după mulți ani, la tricoul primit de la tine, care îmi era tare drag. Ala cu elanul călare pe motor, declamând “Born Free”. Acum simt că e un lucru vechi, obosit de purtat și de soare şi că declarația nu mai e completă în mine. “Be happy, be peaceful, be liberated” e o urare ce mi se potrivește mai bine. Am mai lăsat sub o piatră pălăria de paie ardelenească, ça pe o ofrandă adusă soarelui și mării, pentru că acum nu mai am nevoie să îmi întrerup legătura mea cu cerul.
20170620_091327
Întors spre depărtările albastre, mi-am umplut pieptul de vântul sărat, de lumină și de de căldură și în magia locului și a energiei miilor de suflete care s-au rugat acolo, am plâns și eu. Fie ca toate și toți sa fie fericiți, în pace și eliberați de toată suferința, mânia, primejdia din afară și dinăuntru.

Am încheiat un drum. Am vărsat o lacrimă, am plâns un cântec, am încheiat un doliu. Așa am primit din cartea cu îngeri încă un sfat: am uitat cu toții cum să ne despărțim de oameni, de relații, de trecute sentimente și gânduri, am uitat cum să primim schimbarea. Cu doliu pentru ce a fost. Cu încheieri, și apoi, cu sufletul curățat și împăcat, să pornim mai departe. Camino nu se încheie aici.
Poate că nu se încheie de fapt niciodată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s