Încredere

Day 30. Azi prietenii mei de la The World Family nu au deschis de dimineață. E luni, zi de curățenie mare, aflu mai târziu. Așa că înainte de plajă mă opresc la BiblioTaverna, pentru un mic dejun și un pic de scris pe net.
Și aici e o atmosferă specială care pare să merite un pic mai mult timp petrecut decât un mic dejun pe drumul spre soare și mare. Cărți, muzică bună, poze cu călători mai vechi și mai noi, artă și graffiti, decorațiuni cu gust, localnici jucând jocuri de societate. Fain!
20170619_11472820170619_103927
Până mă socotesc eu cu tostada și băuturile, uite-l și pe German, hotelierul meu, care vine să mă salute ca pe un membru de familie ce îi sunt. Îmi spune că e același proprietar la ambele locații și că data viitoare când mai vin, neapărat să merg sâmbătă seară la BiblioTaverna, la Queimada, o petrecere săptămânală.
Gata, hai ca e soarele sus, la plajă!
Pe Mar de Fora e dincolo de orice cuvinte. Marea e mai stârnită de vânt decât ieri, soarele e cald, dar temperatura e plăcută, cald, fără să fie torid.
Mă pun să fac niște poze, deși e puțin cam degeaba, nu e același lucru. Poate un sfert din ce văd cu ochii și cu sufletul ajunge în cameră. Dar nu pot să fac altfel să vă aduc și pe voi aici, măcar un pic.


Pe urmă mă pun pe prosop și pun mâna pe carte. Încep să am una după alta mirări și surprize. Parcă e din filmul meu cartea asta! Interpretări într-o lumină nouă și soluții neașteptate pentru întrebări și apăsări din cel mai adânc și mai ferit colț al sufletului meu.
Zice Werber într-un loc: “On est souvent retenu de trouver la solution parce que notre esprit se cantonne au territoire”. Pentru a înțelege sistemul trebuie să te extragi din el.
În alt loc descrie un experiment de psiho-sociologie, dacă există știința asta, petrecut la Nancy în 1989, în care în condiții de neîndestulare, o comunitate de șobolani de laborator se diviza întotdeauna în aceleași proporții: 2 exploatatori, 2 exploatați, un autonom și un suferind, oprimat de toți. La fel în 6 șobolani ca și în 200. Aceeași proporție. Trageți voi concluzii despre similarități cu societatea pe care am construit-o noi, în paradigma asta a lipsei. Uite de ce sunt și eu un Autonom, un Anarhist of sorts, un Agnostic, mai degrabă spiritual și mistic, dacă așa ceva există și un Autodidact.
Alt mesaj plin de miez pentru mine, care îmi dă fiori în timp ce privesc peste marea care se învârtoşează puternică și sigură de ea către uscat. O teorie a unui biolog, Henri Laborit zice că omul pus la o încercare are 3 posibilități de reacție: se luptă, nu face nimic, sau fuge. Lupta e cea mai sănătoasă, zice el, lovitura primită se transformă în lovitură dată. Reciprocitate. Așa nu internalizezi șocul și nu apar boli psihosomatice. Dar există reversul, mereu o să fie unul mai tare care ți-o trage în freză la un moment dat.
Pe urmă, lipsa de reacție, cea mai încurajată atitudine de către societatea modernă. Că nu-i frumos, că nu-i civilizat, că aia, că aialaltă. Și așa în loc să îl confrunți pe cel care îți face rău, pumnul adresat lui îl încasezi tot tu. Ulcer, psoriazis, nevralgii, reumatisme. Primele le-am cunoscut și eu, mai demult. Ca să vezi.
Pe urmă, fuga. Sunt mai multe feluri de fugă: chimică, în alcool, tutun, droguri, antidepresante, somnifere… păcat că felul ăsta de fugă diluează realitatea și puțin câte puțin, individul nu mai suportă lumea normală. Fuga geografică, mai departe și mai departe, spre încă o destinație, spre încă un port de siguranță. Doar că problemele călătoresc și ele cu tine. Se schimbă decorul, partenerul, locul de muncă și colegii, dar e doar un refresh temporar.
Mai e fuga artistică, transformarea furiei, a durerii și suferinței în operă de arta. Carte, film, muzică, tablou sau sculptură. Tot ce nu te lași să spui sau nu-ți permiți să faci, pui în cârca unui unui erou imaginar, care prin catharsis va oferi soluția pentru suferința ta. Și interesant, și pentru alții care au suferit la fel și văd cum personajul le răzbuna afrontul.
Aici mai intră după mine și efortul colosal de a transmută suferința în iubire și în dar. Cred că tot iubire și dar e și creația artistică. Poate nu suntem toți dăruiți pentru asta, dar toți putem să ne cântăm, așa ardelenește, cum spuneau bătrânii mei băgăceni. Mai ales dacă cântarea e de suflet.
După amiaza mi-am petrecut-o scriind din nou 2 articole aici, eram iar în urma cu 2 zile. Între ele am cunoscut un englez bătrân pe la vreo 65, care e motociclist, cântăreț uimitor la chitară, practicant vipassana și strașnic băutor de bere. Pare ca știe sa fugă bine, pe mai multe nivele, nu? Pe Camino, cântă de rupe chitara, meditează și bagă bere grupa mare.
Un moment plăcut a fost revederea cu Nicolina și Nicola, ajunși și ei aici. Le-am făcut cunoștință cu locul și oamenii, am povestit de lume și de Camino și ne-am dat întâlnire pe plajă să privim soarele cum se petrece în lumea celor morți, după credințele din vechime.
E 10 seara. Sunt în pace. Soarele apune maiestuos, marea e măreață și impunătoare, planurile de drum sunt gata, mâine pornesc la drum. Se împlinește luna de când am plecat la drum. David e și el pe plajă, cu toată familia noastră mondială. Îmi împărtășește de-ale sufletului lui, chinuit de apăsări, îi spun că am citit undeva că suntem cu toții niște muñecos rotos, și ca prima sarcină e să ne reparăm, să încetăm să fugim sau să luptăm și să facem exact ceea ce facem acum, să dăruim, să ne dăruim. Nouă înșine și unul altuia. Nu e ușor să dai, uneori te duce la fund dacă nu știi să te reumpli sau să te oprești. Ne îmbrățișăm cu un strop de lacrimă în colțul ochilor. Aveam nevoie de asta amândoi, de îmbrățișare și de susținere. Poate el un pic mai mult decât mine, după lectura de azi.

Am ajuns, aproape am ajuns. Mai am dimineață să împlinesc ritualul de sfârșit de Camino, la Faro de Finisterra, unde pe vremuri pelerinii aprindeau veșmintele de drum și îmbrăcau haine de viață nouă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s