De pe munte am văzut lumea.

Day 27. Ultima zi de Camino cu drum lung pe jos a început devreme, pe răcoare. Ne așteptăm la 30 și ceva de grade la amiază, așa că vrem sa ajungem la A Salcedo până nu devine imposibil de cald.
Întâlnim pe drum din ce în ce mai mulți pelerini, alt semn că ne apropiem de final. Prietenii italieni sunt niște oameni speciali, ca de altfel toți cei cu care am împărțit drumul. Am luat ceva mai mult în rucsac din ingredientele pentru cina de ieri, sä facem un prânz pe drum, și mă întreabă tot mereu dacă nu mi-e prea greu. Nu mi-e greu rucsacul, pe cât sufletul și inima, la gândul că e ultima zi împreună cu ei, împreună cu km de poteci prin păduri sau pe câmpuri, prin sate sau orașe, cu bătături și mai ales cu mine însumi în liniștea care îmi scoate în față fiecare gând, fiecare suferință, fiecare rătăcire. Ca să le pot cuprinde, înțelege, iubi, ierta și merge mai departe.
Peisajul devine mai lin, cu urcușuri moi, cu drum întins, mai mult asfalt.
20170616_155412
Pe la 11.30 suntem la Arzua. Camino del Norte s-a sfârșit. De acum ne pierdem în fluviul care este Camino de Santiago cel mare, Camino Frances. După sosta de rigoare, a l’italiana, cu mâncare și bere, cu rucsacul ușurat de vreo 2 kg, pornim din nou la drum.
Camino Frances e o potecă largă, mai mereu umbritä, care șerpuiește pentru încă 40 km din sat în sat, până la celebrul Monte de Gozo, muntele bucuriei pelerinilor, care văzând la poale Santiago de Compostella, știu că au reușit. Sfătuit de prietenii mei și de îngerul meu interior, aleg ca la sfârșitul etapei pe jos, la 27 de km de Santiago, să iau autobuzul până la Monte de Gozo. Nu sunt în stare de o zi întreagă într-un fluviu de pelerini, după 800 de km de liniște și oameni rari. Și la număr și la suflet. Ascult, și la 3.50, topit de căldura, redevin persoană civilizată, care pentru 1.5 Euro nu face 20 km pe jos la 4 după-masă.
O zi de mers pe jos egal 25 minute mulțumită bieților dinozauri transformați în petrol, naturii procesate în metal și plastic și unora dintre noi curioși de tehnologie. Decizia de mä întoarce la tehnologie mi-e ușurată de faptul că drumul meu nu se va încheia la Santiago, ci la Fisterra, Finis Terra, locul unde pământul se sfârșește în Ocean. Bucata asta am s-o fac tot cu ajutorul tehnologiei, așa că cei 20 km de azi pot să-i consider un preambul la cea de mâine.
Așadar, cu conștiința împăcată, la 4.30 sunt la Monte de Gozo, unde sunt încă o dată surprins de dimensiunea giganticä a tot ceea ce înseamnă Camino.
20170616_164318
Albergue de peregrinos de aici are 800 – opt sute de locuri! În fiecare zi, în sezon, cel puțin 800 de persoane pornesc de aici pentru ultimii 5 km până la Santiago. Și mai sunt o grămadă de alte locuri de cazare înainte și după asta.
20170617_071446
Cât ține dealul, la vale baracă după baracă pentru pelerini. Acum sunt multe închise, nu e sezonul în plin. Dar în iulie și august îmi pot imagina furnicarul uman de fiecare seară și dimineață.
Profit de pauză să îmi îngrijesc călcâiele crăpate de mersul în sandale pe ultimii 500km, să mai citesc un pic ce fac îngerii în imperiul lor și în sufletul meu, la ce mi-a mai rămas de lepădat în mare începând de mâine seară.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s