150 până la Santiago

Day 23. Am fost binecuvântat încă o dată! Promisiunea de ploaie toată ziua a rămas atât, o promisiune. Ziua a fost rece, vântoasă, numai bună de mers pe jos, pe un traseu lung și solicitant. Daniele îmi spune că în total am urcat 1000 de metri și am coborât 800. Dar parcă am avut aripi la picioare sau vântul ne-a împins din spate ca pe niște veliere. După 37km sunt obosit, dar nimic grav. Seara am avut noroc de o cină frumoasă, la 30 m de Albergue, intr-un restaurant micuț, cu doar 4 mese, ținut de o familie în vârstă. Domnul, serios, cu prestanță, servea la bar, întorcând elegant paharul de bere în timpicioarele ce turna în el. Doamna, ascunsă la etaj, în zona privată a casei până la 8, când se deschide bucătăria, vioaie și grijulie ca o păsărică cu puii ei. Ne-a făcut special paste cu sos de tomate, alcătuit de ea, nu cumpărat din supermarket, și pimientos prăjiți cu sare și ulei. Daniele a încantat-o așa de tare cu complimentele pentru pastele mai bune decât în Italia, că ne-a făcut cadou micul dejun la pachet, în două pungi de hârtie maro. Și flanul cu aroma de cafea! Ce adevărăciune! Și vinul bun, și atmosfera plăcută, și compania interesantă au făcut din experiența una de ținut minte. Mai târziu am aflat ca Mondoniego este un loc incarcat de istorie celtică și şamanică pe care însă n-o să reușesc să o explorez de data asta.
Mâine Daniele propune sa ajungem la Villalba, cu un traseu de 38 km. Și e iar promisiune de ploi. Sa vedem mâine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s