Adio, mare. Bun găsit Galicia.

Day 22. Încă o zi fără multe poze. Sunt în pat, cu picioarele în sus după 9 ore încălțat și pe drum. Am bătut ultimii km din Camino pe marginea mării, între Navia și Tapia de Casariego. Timpul a ținut cu noi, cu mine și cu Daniele, noul meu partener de drum, florentin, gentil și apropiat de vârstă cu mine. A fost înnorat tot timpul, răcoros spre rece, surprinzător după ziua fierbinte de ieri. Dar a prins bine, am ajuns fără bătături pe un pod magic, lung de 1km, care desparte Principatul Asturiilor de Comunitatea Galiciei. Ponte de los Santos. Am avut o bătaie de cap să găsim drumul spre pod, pe ultimii 6 km, prost marcați, pentru că podul asta e pentru autostradă, nu pentru pelerini pedestri. Ăia să facă bine să strângă bani de o mașină capabilă sa fuga cu 100 la oră sau dacă nu îs în stare, sa ocolească încă 30km, pe drumul de coastă până la Ribadeo. De milă, s-au îndurat totuși să pună lângă cele 4 benzi pentru autovehicule si 2 poteci de 1 m fiecare, pentru pietonii curajoși să treacă g golful pe sus, pe la 100m înălțime. Speriați de ploaie mai tare ca de pod, am trecut ca vântul și am ajuns la micul Albergue public care era plin. Daniele a găsit un pliant la un hostal, decent și nu foarte scump. De mâine încep ploile și munții. O sa fie greu, provocator, stimulant, dar e Camino. Și provocarea fizică nu e cu nimic mai prejos decât cea emoțională. O să răzbat, o să ajung curând la liman. Finisterra, locul unde se termină pământul și începe altceva. Pe mâine.

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s