Revelații

Day 20. De la Soto de Luina am pornit pentru o etapă scurtă, până la Cadavedo, doar 23 km. Trebuia să ajung până la 4, să găsesc Albergue, să mă leg la un internet, ca să pot participa la întâlnirea despre ascensionare organizată la Casă de Horațiu, unul din cei mai speciali oameni pe care i-am întâlnit.
Drumul a fost frumos, din nou munții și marea își dau întâlnire la fiecare colț al Camino. Dacă zilele trecute m-au însoțit mereu păsările de pradă, șoimi și ulii, azi am avut parte de toate pisicile din lume, în toate culorile și lungimile de blană, de rasă sau comune. Parcă eram supravegheat, să nu cumva să greșesc drumul și să ratez întâlnirea de pe Skype.


Mai pe seară am aflat și că e unul din modurile în care îngerii păzitori au voie să încerce să ne atragă atenția. Foarte interesant! Vă povestesc mai tarziu despre asta, e foarte interesantă coincidența.
Frumos drumul prin păduri de pin amestecate cu eucalipt, de unde am cules asta, fără să știu exact ce semnificație specială va avea mai pe seară.

This slideshow requires JavaScript.


Frumoase și cărările prin pădure, pe lângă pâraie vesele, pe cărări de piatră și pământ, care se întorceau mereu la șosea. 20170609_083301
Cu multă bucurie, am găsit pe marginea drumului fraguteee! Primele fructe comestibile în afară de portocale, culese pur și simplu din natură. Și erau multe!
Așa că m-am servit.
O surpriză frumoasă a fost Playa del Silencio aproape de Novellana. Un loc magic în care pământul se prăvale în mare, izolat și liniștit, în care poți sa uiți de tot și toate. Marea mă chema să rămân, drumul mă chema să plec. Am plecat, cu gând să revin cândva, poate in 2.

Am ajuns repede la Cadavedo, pe la 1 și un pic eram deja în Albergue, meșterind la dușul din singura baie, spre încântarea lui Maite, ospitaliera noastră. Albergue mic, de doar 12 locuri, în care am aflat lucruri interesante despre capătul călătoriei mele. Să vedem, poate iese ceva…
La 4 eram la Meson La Casa Grande, pregătit de întâlnirea pe Skype! Aproape am golit bateria tabletei, ascultând gura cască la discuțiile de acasă. Am primit întrebări bune, care mi-au deschis porțile spre noi înțelegeri despre mine și care se potrivesc mănușa cu drumul de pe Camino.
După ce nu am mai putut ține ritmul cu conversația de acasă, ușor dezamăgit, am plecat la Albergue, unde nu era internet, să citesc dintr-o carte nouă pe care am cules-o de pe raftul cu lucruri care nu mai trebuiesc altor pelerini. E versiunea franceză, cred că originală a Imperiului Îngerilor de Bernard Werber. La 12 nu puteam să o pun jos! Deși pentru că am făcut etapă scurtă azi, mâine vreau sa merg 35km! E fenomenală, aproape literatură ezoterica și inițiatică. Un tânăr moare intr-un accident imposibil, ucis de un Boeing 747 care se prăbușește peste clădirea în care locuia, ajunge înger păzitor pentru 3 suflete și are sarcina sa le ajute să își împlinească rostul în viață și să treacă de pragul de 600, la cântarul judecății Arhanghelilor.
Aici vine misterul semnelor de azi: unul din puținele moduri în care îngerii păzitori au voie să ne influențeze liberul arbitru sunt pisicile. Altul sunt intuițiile și altul sunt semnele premonitorii. De asemenea visele, Azi le-am avut pe toate, și le-am legat de discuția de acasă și de drumul meu prin lume.
Semnul de pe fructul de eucalipt vi-l povestesc mâine, e prea magic să îl pun pe internet în doar 2 rânduri, merită mai mult.
Mulțumesc tuturor pentru ajutor și răbdare, mai ales Adelei, mamei și familiei. Cu drag, Danu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s