Revelații, part 2.

Day 21. Deși mi-am propus să plec devreme, cu planul ca sa termin cei 35km ai etapei și jumătate de azi, faptul că am stat pe carte până târziu și răsăritul calm și roz peste palmierii din spatele Albergue-ului m-au ținut pe loc până aproape la 8. Până la Luarca, etapa scurtă, cei 16km au zburat, când cu ochii la frumusețile lumii și la pădurea de frăguțe de pe marginea drumului, când cu mintea la întâmplările extraordinare de ieri.
Mai țineți minte fructul de eucalipt? Uite ce zice în cartea lui Werber:
Cifrele arabe au un înțeles magic, conținut în felul cum sunt alcătuite. O linie orizontală înseamnă legătură, conexiune. O curbă înseamnă atracție, iubire. O linie verticală înseamnă nemișcare, existența în sine. O cruce înseamnă intersecție, alegere, decizie. Așadar, cifra 1 e numărul pietrei, legate de pământ, nemișcata și fixa. Cifra 2, e a plantelor, legate de pământ dar iubitoare de cer și soare, curbate deasupra. Cifra 3 e a animalelor, iubitoare de pământ și de soare, dar neancorate nicăieri. Cifra 4 e a oamenilor, care au puterea de a judeca și lua decizii. Iar eu am primit de la pomul lăudat, un dar, un fruct nu cu una, ci cu două cruci perfecte, una pe față și una pe dos. Inteleg că ieri, pomul m-a binecuvântat cu îndemnul de a lua decizii atât în față cât și în urma mea.
Cifra 5 e a înțeleptului, care e ancorat sus, în cele de deasupra, în timp ce iubește tot ce e pe pământ. Am înțeles că asta mi-aș dori să devin prin deciziile mele. Pentru ca cifra 6 e a iubirii în spirală, infinită, pe care doar îngerii o pot avea. Și eu sunt încă pământean, dacă nu cumva și semnul asta e legat de povestea ascensionare, pe care ne-o spunea Horațiu ieri. Și atunci, poate că am de crescut din 5 spre 6, încet încet. Încă nu am aflat din carte ce simbolizează 7 și restul cifrelor. Dar eroii cărții sunt asemenea mie, îngeri extremiști, neinregimentati, curioși, neliniștiți, dornici sa descopere motivele lumii în care se găsesc, dornici să afle ce se găsește după muntele acela, și după poarta asta, dar după următoarea? Așa că aștept cu nerăbdare să mi se reveleze și alte mistere ale lumii îngerilor și a oamenilor. Cu sentimentele astea în suflet, am trecut printr-un alt oraș maur al Spaniei, Al Munia, și am ajuns pe la 11 la Luarca. Primul moment memorabil al orașului m-a surprins după o curbă, iar zidul de piatră s-a topit brusc intr-o panoramă maiestuoasa a țărmului înalt, căzut în apă mării, lângă o bisericuță mică și albă care refuza să îl urmeze, rezistând pe coamă de secole.


După un ceai și o gustare, am continuat drumul îndepărtându-mă de mare, pe o căldura din ce în ce mai mare, fără însă să pierd marea din vedere. Case vechi și noi, cărări în soarele aspru de amiază, transpirație din belșug, km după km înainte, picioare care încep să sufere de căldura și de oboseală, bătături noi, lipite cu plasturi înainte să devină bășici.
20170610_124553
Și intr-un final, pe la 5 și un pic, izbăvirea! Albergue San Roque, nou-nouț, curat, cu un ospitalero primitor, cu un duș răcoritor și oblojeală cu cremă la călcâie.
O sa ma pun îndată la citit, sunt curios de numa’ ce se găsește în cerul al 7lea, și cum hotărăsc cei de acolo ce karma primește fiecare suflet la naștere, atunci când îl sărută îngerul pe copil și îi lasă amprenta degetului pe buza se sus. Pe bune, găsiți cartea și cititi-o! Și faceți Camino. Pe curând .

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s