Marțea începe Sâmbăta. Sau invers?

Day 18. Aseară m-am făcut prieten cu somnul tare greu. Am dormit bine, dar scurt, așa că am hotărât că azi e Duminică. Oricum de 17 zile n-am avut pauză adevărată, și soarele strălucea așa de îmbietor, deși încă nu e cu adevărat cald pe aici. Deci, am luat autocarul. Care pentru 2.55 Euro și în 30 minute m-a dus până la presupusul final de etapă pentru azi, la Avilles. Am ajuns pe la 10 fără și după miros am luat urma plajei. N-a fost aproape, am mers până pe la 11 ca să nimeresc unde voiam, dar a fost frumos, doar un reminder scurt ca sunt încă pe Camino, chiar dacă azi e zi de odihnă. Pe drum, un parc natural amenajat pentru pietoni, la marginea unui orășel numit Salinas. 2 rățoi sălbatici aterizează stângaci în iarbă, și îmi stârnesc interesul pentru o poză, așa șod s-au dat dea berbeleacul din cauza lipsei apei care să le amortizeze căderea. Dau să fac poza, și hop, al 3lea cap de rățoi răsare din iarbă. Lângă el, mai discretă, zăresc și rățușca. Așa deci, ați venit toți trei pe capul bietei femei, măgarilor! Pe urmă am văzut de fapt că am nimerit la o întrunire de familie. Ghici câte rațe sunt în poză?
20170607_103202
Le-am lăsat în urmă să își negocieze teritoriul cu niște harnici de la spații verzi care aveau treabă cu niște cositoare de alea pe benzină chiar vis-a-vis de noile mele prietene, ca deh, iarba mare nu e elegantă în lumea civilizată!
În 15 minute am ajuns la o plajă superbă, cu marea agitată de vânt, cu valuri frumoase și cântătoare, și m-am trântit direct în nișip pentru restul zilei. Una dintre poze încearcă să vă spună, desigur stângaci și incomplet, cum s-a văzut ziua mea de Duminică peste burdinhanul meu. Care nu mai pare așa de mare când sunt culcat pe spate;).
Pentru că sunt mai de la țară și nu am loțiune de plajă cu factor de protecție ț, și pentru că bătea un vânt răcoros, sigur ca acum sunt pârlit pe spate și pe brate, dar numa’ atâta cât să simt că am fost prima oară la plajă anul ăsta.


Pe la 3 am pornit ușor la deal, spre San Martín de L’aspra, unde am găsit un Albergue pe donații, cu o gazdă extraordinar de primitoare, cu puțini pelerini, cu un prieten nou, Hardmuth, care s-a oferit să ne gătească cina din ce a adus el, cu tot cu vinul de rigoare. Așa da, mașalah Duminică!
Până mâine am întors spatele mării și o să adorm cu priveliștea interiorului Asturiei sub ochi.
1496853964767315046915
Ah, sa nu uit, am aflat pe nepusă masă de ce se cheamă orașul de pe plajă Salinas:

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s