Asturias, FTW

Day 17. După ce-i 40 km de ieri și norii de dimineață din Llanes, m-am hotărât să o iau azi ușor. Așa că după o plimbare prin oraș și pe malul mării, din nou puternică și “mar bravo” cum îmi spunea cineva zilele trecute despre Mar Cantabrico, am luat un bilet de tren spre Oviedo.
Cu mai multă energie decât ieri, pun mai jos și niște imagini de pe drumul de ieri, o zi însorită dar nu foarte caldă, plină de magia mării și munților, pentru că m-au însoțit mereu în ultimele zile, de-a stânga și de-a dreapta drumului.

This slideshow requires JavaScript.


De dimineață însă, Picos de Europa erau ascunși în nori și marea mai puțin albastră și mai amenințătoare. Llanes e un oraș mic, cu istorie veche, care încă mai stă în picioare, pentru călătorul curios.

Pe la 11, pe când așteptam trenul, a ieșit și soarele, nu pentru mult timp însă, doar cât să îmi zvânte bluza spălată de cu seară însă încă umedă.
20170606_112513
Drumul a durat 3 ore, încet, cu halte în fiecare sat și orășel, cu oameni urcând și coborând, urmându-și propriile drumuri și cu peisajul migrand încet de la litoral, prin munți până la dealurile molcome pe care se întinde Oviedo, capitala Asturiei de pe la 800 en.
Din nou am avut noroc, e zi de sărbătoare aici, Martes de Campo sau La Balesquida – https://es.m.wikipedia.org/wiki/La_Balesquida. Magazinele sunt închise și toți locuitorii sunt în parcurile orașului, sărbătorind și împărțind mâncare, băutură și muzică. Din păcate și muzeele sunt închise azi, așa că nu am putut intra în catedrala care ține în camera sfântă o mulțime de relicve religioase care se spune că au fost aduse de la Ierusalim într-o cutie de agat. Dar plimbarea până la catedrală, pe străzi începute odată cu ea în secolul IX, mi-a adus o nouă descoperire: într-o casă veche cineva asculta muzică cu ferestrele deschise, care suna ca și cea din parc, muzică celtica asturiana. M-am oprit sa ascult și am filmat un pic de amintire: Am aflat de la locatar ca e John McSherry, un irlandez.. I-am găsit și websiteul, cântă dumnezeiește la cimpoi. Aici i-ar zice gaitero. Atlantean, John McSherry, un nou favorit în muzica celtica.
Am găsit și capela deschisă azi cu ocazia sărbătorii, am pus o candelă pentru cei morți și pentru cei vii, pentru pacea, liniștea și fericirea noastră a tuturor. O statuie din oraș, La Gitana, m-a oprit în loc cu drag și o lacrimă. Chipul ei, tras la față și ascuns sub năfrămă era aidoma bunicii Ana, țăranca de la care îmi trag rădăcini și năravuri de om al pământului.
Altă imagine puternică a fost cea a perechii îmbrățișate etern în bronz, în spatele căreia, pe o bancă, un bătrân privea înțelept și singur veșnicia schimbării.

La urmă, obosit să bat străzile, m-am întors în parc unde pe o scenă ridicată pentru sărbătoare, mulți din localnici urmăreau un spectacol de muzică populară, presărată cu glume în limba asturiana (așa-i că asta e o noutate și pentru voi?). Am prins în telefon tristețea regentei în față la catedrală, fără să înțeleg întru totul motivul tristeții ei.
Cântec popular asturian
Albergue de aici e bun și foarte ieftin, așa că noaptea asta am să dorm bine, sfătuindu-mă cu ea dacă mâine merg pe jos la Avilles sau iau iar un tren până acolo.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s