Proiecte de gradinarit urban la Casa de Cultura Permanenta

Ca sa incepem de undeva, trebuie sa marturisesc ca suntem amandoi indoiti despre posibilitatile reale de a starni o miscare adevarata de revolutie sociala in orasul nostru in  felul acesta nou in care am pornit.     Asa cum probabil se vede foarte clar in toate analizele si sondajele, “poporul” nu mai vrea revolutii. Nu mai vrea sa rabde pentru un ideal. Nu mai vrea sa asude pentru un viitor rezultat incert si indepartat. Nu vrea decat liniste. Liderii stiu asta, asa ca ridica zilnic miza, de cele mai multe ori cu exact acest tip de amenintare. Criza, somaj, lipsuri, scumpiri, taxe, intr-un cuvant spaime. Cele mai multe astfel de spaime ataca la acest nivel, amenintand sa clatine linistea lui acum,  reintarind reactia de aparare prin inactiune in randul oamenilor si lipsa de orizonturi si sperante. Asa moare putin cate putin idealul, visul, speranta si motivatia.

Dar chiar si asa, noi doi nu ne plangem. Visul nostru e mai viu ca niciodata. Si cred ca nu va muri decat cu odata cu noi. De asta nu ne descurajeaza banuiala ca nu va fi aceasta Casa de Cultura Permanenta motorul schimbarii si noi fermentul revolutiei sociale romanesti si nici macar clujene.

Nu ne dorim sa mergem asa de departe oricum. Tot ce ne dorim zilele acestea este sa ne pavam drumul spre viata fericita asa cum o vedem noi doi. Simpla, curata, proaspata ca un izvor curgand prin curtea casei de la tara in care o sa locuim, prin curtea inflorita si inverzita de plante care mai de care mai frumoase si mai de folos unei vieti sanatoase. Intr-o casa de paie, pe structura de lemn, tencuita cu lut, pe un varf de deal, la vreo 40km de Cluj. Alaturi de alte 4-5 case la fel, din care sa ne dea binete prieteni dragi, alaturi de care traim in buna intelegere si armonie. Casele noastre o sa constituie doar una din miriadele de comunitati mici, risipite pe tot pamantul asta devenit din nou roditor, dupa ani de  paragina, de batraneti amare ale ultimilor romani carora le pasa de el si de linistea asurzitoare a oraselor frematand de oameni fara liniste. Adela are deja un subiect pentru o cercetare post-doc din visul asta. Vrea sa studieze utopianismul comunitar, cica asa se numeste felul asta de vis pe care il avem noi. Ce e insa incurajator e ca experimentele astea nu sunt noi, au deja peste 100 ani, in mai multe parti ale Pamantului. Unele au murit, altele inca mai traiesc si mereu apar altele noi.

Pentru ca asa ne e firea, sa apucam la drumul de zece mii de li cu cate un pas, primul vreau sa il fac la Casa de Cultura Permanenta. Am de gand sa realizez in urmatoarele luni, sper ca impreuna cu unii dintre voi, cei care cititi, cateva instrumente elementare pentru alcatuirea unei asemenea comunitati de care era vorba un pic mai sus. Prima grija pe care am avea-o, ar fi producerea hranei. Pentru asta, adunam experienta in gradinarit. Avem deja ceva-ceva, adunata in gradina comunitara inceputa anul acesta la Jucu, in gradina urbana de la Verdeata Isteata de Manastur, din sensul giratoriu de la Calvaria si din vizitele facute pana acum la ferme mici prin tara, care aplica metode de permacultura in cresterea plantelor. Urmatorul pas ar fi sa reusim impreuna sa cultivam de mancare pe cei 300mp din curtea casei. Asta nu e dificil, nici nu cere cinestie ce resurse sau investitii. Doar un pic de ingeniozitate, ceva aptitudini de cercetas in jungla urbana pentru recuperat materiale reutilizabile in acest scop si un pic de lectura in domeniul permaculturii ( ce sunt alea paturi ridicate, ce e mulciul, cum poti cultiva fara sa ari sau sa sapi pamantul si alte chestii la fel de uimitor de interesante si de altfel decat ce am invatat de la bunici).

Pasul doi la Casa de Cultura Permanenta va fi constructia unei sere. Avem o terasa la etajul 1 al cladirii, destul de spatioasa, care cred ca ar fi ideala pentru o sera/solariu care sa indeplineasca functie dubla: sa ne hraneasca si iarna cu verdeturi proaspete si sa ne ajute sa devenim independenti energetic prin incalzire pasiva a etajelor inferioare ale casei.

Al treilea si ceva mai dificil pas in indeplinirea scopului nostru de a ne creste singuri hrana ar fi constructia in curte a unui cuptor exterior care sa ne ajute in doua feluri: sa gatim in aer liber proviziile pe iarna (borcane cu fasole, zacusca, mazare, vinete, muraturi si orice altceva mai putem produce in curtea casei) si sa coacem paine. Am citit putin si am aflat de modele foarte eficiente de astfel de instalatii, pe combustibil solid, preferabil lemn, numite sobe racheta, din cauza unui dispozitiv de ardere care seamana in functionare cu un motor de racheta. Ar fi tare utila o asemenea instalatie, cu atat mai mult cu cat, ridicand stacheta inca un nivel, am putea instala in ea o serpentina metalica prin care sa circulam apa si sa avem si apa calda cu acelasi cost energetic.

O a patra instalatie ar fi de asemenea foarte interesanta pentru noi: un put. Amuzant sa ne propunem sa sapam un put in mijlocul Clujului, printre atatea tevi de apa curenta si canalizare. Dar sunt convins ca daca as avea independenta in acest sens, ar fi mult mai usor sa decidem cum facem cu irigarea straturilor de plante si cu cazarea fara taxa a potentialilor colaboratori ai Casei de Cultura Permanente. Din experienta mea, apa calda si caldura au fost cheltuielile cele mai mari pe care le-am avut de suportat in aceasta casa cu cazarea.

Cred ca toate cele patru puncte descrise aici se pot realiza. Costurile pot fi minime spre inexistente, numarul membrilor necesari pentru faza de constructie si amenajare fiind si el redus.  In maxim o saptamana, 2-3 oameni rezolva punctele. Intretinerea si exploatarea tuturor acestor instalatii in schimb s-ar putea sa ceara mai multa implicare, si aici e de vazut cate proiecte ni se vor propune pentru umplerea programului.

Sper sa am ocazia sa documentez aici pe blog etapele de organizare ale gradinii si de realizare a proiectelor descrise deja.

Spor in toate si sper sa ne vedem la PermanentaCasa,

Dan

Advertisements

9 responses to “Proiecte de gradinarit urban la Casa de Cultura Permanenta

  1. Sună foarte bine ce plănuiți pe acolo. M-ar interesa să mă puneți și pe mine la muncă. Am luat în primire o grădină mică și am încercat timid cu mulci și alte trucuri de permacultură. Dar parcă tot mai bine e când faci cu alții și împărtășești 🙂

    • Multumim pentru mesaj si interes!

      Intr-un alt proiect de gradinarit urban avem o intalnire programata pentru joi dupa-amiaza, pe la 17. Daca vrei si poti, ne-am putea intalni acolo. Este vorba despre Verdeata Isteata de Manastur. Da un semn, sa stim daca ne cautam acolo.
      Cand o sa incepem la gradina de la Casa de Cultura Permanenta, iti dam iar semn 😉

      Cu drag,

      Adela si Dan

  2. Foarte frumos visul vostru, Dan si Adela. Frumosi si pasii pe care i-ati facut deja. Chiar daca deocamdata nu au adunat in jur cati oameni ati fi sperat voi.
    Oamenii vor afla, vor rezona, vor veni (mai multi, in timp), vor ramane (cei care trebuie). Eu stiu ca am ce invata in preajma voastra si ne vom mai vedea.
    Si sa-mi ziceti cand gasiti dealul ala pe care vrei sa faceti casa din paie, poate imi fac si eu o casa de hobbit langa voi 🙂
    Mult succes!

  3. Mult succes in proiectul vostru, imi place la nebunie cum suna Casa de Cultura Permanenta; are radicini in traditionala casa de cultura dar adaptat noilor vremuri.
    Subscriu si eu la o casa de lut/paie facuta pe una din dealurile de pe langa Cluj 🙂

    • Multumim Aron, pentru urari. Motivul pentru care am ales numele asta este acela ca incorporeaza in el o multime de posibilitati, asa cum ai sesizat si tu. O casa in care cultura sa fie acasa, fie ea culta sau populara, rurala sau urbana, agricola sau tehnologica este locul pe care ni-l dorim cel mai tare. Desigur, plin cu oameni care inteleg acasa si cultura in acelasi registru ca si noi.
      Sper sa ne vedem cat de curand, la gradinarit de plante sau de idei, in Casa de Cultura Permanenta.

  4. Pare că se anulează grădinăritul, la ploaia care a început 😦 . Puteți să mă contactați pe Facebook,emailul de pe blogul dexez nu știu cum să dau de voi să vă întreb cu ce tramvai ajung sau dacă se mai ține.

    • Asa cum spuneai, gradinaritul s-a transformat in actiune scurta de curatenie, din cauza ploii. Am hotarat sa revenim zilele astea pentru tuns trifoiul si aranjat plantele. O sa anuntam ziua exacta. Datele noastre de contact sunt la About, atat telefoanele cat si emailul. Multumim pentru implicare, asteptam sa ne intalnim la gradinarit!

      • He, probabil ne-am ratat la mustață, am fost în recunoaștere până la urmă cu 101, am ajuns pe la 17.20. Arăta bine grădina :).
        Am trecut numerele, data viitoare nu va mai fi confuzie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s