The purge

Day 3. De dimineață am primit încă o lecție de la viață, care mi-a inspirat pe urma toată ziua. Aseară, căpos și voluntar cum ma știu, am insistat sa caut pe net un local ieftin și bun pentru cina. Deși era după ora pe care mi-o stabilisem ca limita pentru mancare, deși făcusem deja 29km ai etapei, deși aveam un hostel liniștit unde să apuc ceva frugal și sa ma culc, am pornit prin oraș, la câteva baruri recomandate fie de tripadvisor, fie de alte siturism ca dealuri foarte bune pentru călători. Primul era relativ aproape de hostel, dar la “io hablo poco Español y soy vegetarian, hai qual cosa per comer?”am primit numai tortilla con patatas, adică omleta răsturnată cu cartofi. Ca urmare, am mai încercat câteva locuri pe stradă, fără mare noroc. Cu foamea tot mai mare de la plimbarea în plus, am devenit și mai curajos, asa ca am decis să călătoresc încă 2.6 km, tot pe jos, până la cea mai îndepărtată recomandare de pe net. Plimbarea încolo a fost faină, nu zic nu, dar supriza: restaurantul celebru era desființat. Tot căpos, bat cartierul în care am ajuns, repetând mantra cu nu vorbesc bine, vreau papa fără carne și fără pește. Desigur, mumu. Ce ma decid după ce am obosit sa dau ture: uite un kebab Shop care are durum falafel, care e un fel de falafel la lipie. Se numea La Turc, dar angajații erau ceva soi de indieni sau pakistanezi. Un clopoțel de alarma suna in fundul minții, dar cine sa îl asculte. Ăștia fac aici lipia în folie de aluminiu și pe urma o pun la grilul ala pe care faci toast. Am îmbăiat fabricatiunea de falafel în tot felul de sosuri și maioneze, cu plan ca la ce foame am, o să îi dau eu un gust.
Pe drum înapoi la hotel, din în ce în ce mai dezamăgit de experiența culinară, încep să simt tot mai clar ca stomacul meu îmi explică de ce nu trebuie să ai încredere în pakistanezi care fac falafel la lipie în Țara Bascilor. Și de ce în general, localul alora era destul de gol. Na, îl liniștesc pe stomac cu un țoi de rom cubanez(aici îi zice chupito la păhărel) și ma bag în pat.
Știu ca povestea asta e prea lungă pentru un banc bun, dar dimineața mi-a arătat cât de bun poate fi bancul cu “The Purging Power of the Mighty Falafel”. Prima dată, în 1 minut am aflat cum poți evacuezi tot conținutul intestinal încă înainte sa te așezi bine pe tron. Hurricane, nu alta. Pe urma, cu mușchii înțepeniți de plimbarea de seara precedentă am aflat cum e să nu poți bea decât puțin suc de portocale, în timp ce râgâi Falafel și simți cum tot ficatul strigă “ia povara asta de la mine”. Iar mic dejunul meu vegetarian constă dintr-un croisant imbracat cu zahăr, tăiat în mijloc și umplut cu brânză. Un biet negruț de la recepție, vrând sa ne facă un favor, că micul dejun inclus începe doar de la 8, a încercat. Inclusiv vegetarian.
Pe urma, nemâncat și plin de transpirație, urc iar un deal destul de abrupt, la 6 dimineață, cu un rucsac plin care îmi taie umerii , și cu o grămadă de resentimente care ma apasă pe inimă. Și din când în când râgâi Falafel. Peste greața și amețeala de la stomac, peste ficat și falafel, mai trebuie să conversez politicos în Español cu un tenerifean și în français cu o belgianca, tovarăși de drum neceruti și neașteptați. Și iar, pe fiecare metru, purge. Întâi gânduri și autocritici pentru deciziile de ieri, pe urmă alte gânduri despre lucrurile din rucsac la care nu renunț, pentru ca, desigur, eu pot să duc orice, pe urma despre relații, intenții, nevoi și dorințele pe care nu vreau acum să le trimit în trecut.
The Power of the Falafel a avut un sens: azi, ziua purificării mele pe Camino, o să îmi golesc rucsacul de tot bagajul netrebuincios. Și o sa călătoresc ușor, cu bucurie și cu răbdare. Și dacă nu se arată sa iasă vreun plan, să îmi aduc aminte de cei 5,2 km făcuți pentru un Falafel care a generat the Purge.
Tot așa, o să îmi golesc sufletul de așteptări neîmplinite, de suferințe goale de sens și de alergări după iluzii din trecut.
Pe când am lămurit lecția falafelului, ma întâlnesc pe drum spre Getaria cu Ed, băiat fain din Seattle care ma ajută în seara asta sa aleg din rucsac ce e de folos. Între timp, o ora și jumătate de somn la plaja din Zarautz și o plimbare în picioarele goale prin iarba m-au repus pe drum.


Acum, la Albergue Kampaia, adun puteri pentru pașii care mă așteaptă înainte.

Etcetera. Whatever.

Day 2. Tara Bascilor m-a întâmpinat cu cer acoperit și cu promisiunea unei ploi. Pe semiintunericul orei 6 orasul părea calm, suspendat într-un timp și spațiu din alta lume. Aerul era în schimb plăcut, răcoros, și liniștea locului și timpului ăstuia mă îndemna la mers. Am urcat fără încetare primele 2 ore, când pe asfalt, când pe drum pietruit sau pe cărări de munte până pe vârf la Jaizkibel. Țara asta e făcută să îți prindă sufletul în capcana năzuințelor celor mai adânci. Uite și tu:
20170523_080955
In spatele meu e Atlanticul, portul de la Irun și plaja de la Hendaye, în Franța. Lângă mine, pe coama muntelui, istorii vechi povestesc din piatra oameni, fiare și flori care au trecut prin timpul asta.

This slideshow requires JavaScript.


Menhir preistoric și cetăți săpate în piatră. Mai încolo era un dolmen, un mormânt intr-o movila, pus pe creastă, să își afle sufletul liniștea aproape de cer, aproape de mare și văzând orașul la poale.

După urcuș, și coborâș. În câteva ore de mers pe coama muntelui am ajuns aproape de San Sebastian, unde am trecut Passaia Donibane cu bărcuța.
20170523_103533
Cu doar 70 cenți, un barcagiu trecut și monosilabic ne-a dus pe malul celălalt al unei invazii zgârcite a mării către uscat.
20170523_102603
20170523_103804
Dar trecerea măruntului Styx a fost răsplătită din plin, cu uimire mai întâi și cu multa transpirație pe urma.20170523_105229
După ce am rămas gură cască la minunea de faleză căzută în mare, plină de verdeață și de păsări, am fost pus în fața a 1000 de trepte care ma cereau sa transpir pe fiecare din ele, una câte una.
Poze am multe din plimbarea asta de 29 km, nu le înghesui pe toate în postul ăsta de etapa, doar câteva de poftă mai pun, din San Sebastian-Donostia, care are niște plaje incredibile. Și culmea, amenințarea ploii a dispărut cu totul după ce am trecut Passaia, soarele m-a încins tot drumul pe urcușul și coborâșul de pe Ulia, al doilea munte din ziua de azi.

This slideshow requires JavaScript.


Acum zac pe un pat de hostel, Koisi, nu foarte ieftin, dar curat și cu wifi și simt cum sună în mine versurile celor de la Over the Rhine:

“We don’t need a lot of money.
We’ll be sleeping on the beach,
Keeping oceans within reach.
(Whatever private oceans we can conjure up for free.)”
Etcetera. Whatever.

Here I go again, on my own.

Day 1. De dimineață aerul Barcelonei e răcoros, mi-a dat fiorii trebuinciosi sa îmi strâng rucsacul, sa fac patul și sa o iau la picior spre stația Sants.
Autobuzul a plecat la timp, acum sunt pe drum spre punctul de start, Irun. Mă prind în timp ce scriu de ironia numelui asta: I run, intr-o călătorie de unul singur, pe jos, căutând afară ce nu-i înăuntru. Sau poate ca e si am doar orbul găinilor.
1495438512397-1068262753

Activator

suntem bucurosi, bucurosi ! raportul de proiect Activator – the culture for space, space for the culture a ajuns la Casa de Cultura Permanenta 🙂 amintiri frumoase cu Nowa Amerika, Hidepark Nitra si KontenerART, pe care i-am vizitat si care ne-au vizitat, de am invatat unii la altii cat in 10 ani despre utopii, eutopii, spatii culturale si inovare sociala 🙂

we are very, very happy ! the project report Activator – the culture for space, space for the culture arrived today to Casa de Cultura Permanenta 🙂 beautiful memories with Nowa Amerika, Hidepark Nitra and KontenerART, who we visited and who visited us and we learned from each other as much as in 10 years about utopias, eutopias, cultural spaces and social innovation:)

activator

Seminar Satul ecologic si comunitatea autosustenabila

Cum sa dezvolti un Sat Ecologic dupa modelul “HARMONIA”
Tel: 0724828949
satecologic2011@gmail.com,
casameadelamunte.blogspot.ro,
Sat Ecologic
www.facebook.com/sateco.satecologic.
Sate Ecologice Romanesti
www.facebook.com/groups/sateecologicero

sateco

Seminar Vizualizare creativa si vision board

¨Buna! Vreau sa va invit la o conferinta despre Vizualizarea Creatoare si despre Vision Board! http://putereavizualizarii.blogspot.ro/
Dupa acesta conferinta voi continua si consultarile private on-line pe skype! : )
vizualizarecreatoare@yahoo.com
putereavizualizarii@gmail.com
putereavizualizarii.blogspot.com
Power of Vizualisations:
www.youtube.com/watch?v=JcFoyTv42U0
0724828949
0751376986
Skype: Vizualizare Creatoare
Facebook: Vizualizare Creatoare
Grup Fb: Vizualizare Individuala Personalizata VIP

„Imaginaţia ar trebui folosită nu pentru a scapa de realitate, ci pentru a o crea!”

“Atunci cand ai o dorinta, asigura-te ca este o dorinta puternica, pozitiva si benefica, atat pentru tine, cat si pentru altii.
Vizualizeaza ceea ce iti doresti.
Simte-te ca si cum ai avea deja ceea ce iti doresti.
Concentreaza-te asupra a ceea ce vrei in viata ta.
Permite schimbarea.
Pastreaza-te departe de vibratiile negative!” – Wayne Dyer

Mintea subconştientă nu poate face deosebirea între realitate şi vizualizare. – Bob Proctor în Te-ai născut bogat

Imaginaţia creatoare este susţinută de un mod de a gândi creator. Fii pozitiv şi ferm. Imaginaţia creatoare te poate servi numai cu această condiţie. Imaginaţia creatoare este canalul prin care primim inspiraţia şi presimţirile. Acest canal comunică nemijlocit cu subconştientul altor oameni, operând sub forma celui de-al şaselea simţ. Imaginaţia creatoare poate compensa lipsa de experienţă. Ea te poate ajuta să scoţi din încurcătură pe cineva care are multă experienţă, dar îi lipseşte acest tip de imaginaţie. Prin intermediul imaginaţiei creatoare, mintea comunică direct cu Inteligenţa Universală. – Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului

Fă-ţi vorbirea interioară binecuvântare şi fă “fapte bune”. Necunoaşterea viitorului de către om este rezultatul necunoaşterii vorbirii sale interioare. Vorbirea sa interioară îi oglindeşte imaginaţia şi imaginaţia sa este un guvern în care opoziţia nu vine niciodată la putere. – Citat din Neville Goddard

“Imaginaţia noastră este singura limită a ceea ce putem spera să realizăm în viitor.” – Charles F. Kettering.¨

18 March 2016 at 17:00– 18:00

Transition Towns si Permacultura la Cinemap

Miercuri, 9 martie, mergem impreuna cu All Nations Cafe la Cinemap, la FSPAC Facultatea de stiinte politice,administrative si ale comunicarii sa invatam mai multe despre miscarea Transition Towns si despre permacultura 🙂 Va asteptam cu drag !